Mi se pare o cruzime chestia, asta. De fiecare data cand trebuie sa ma trezesc dimineata ma gandesc sa mai stau inca 5 minute. E o tortura adevarata. Alea 5 minute mai mult imi fac rau decat bine. Adica, ma amagesc singur ca as putea sa mai dorm dar pana la urma realizez ca tot trebuie sa ma trezesc. Si ce-i mai rau e ora. Intre orele 8 si 9 e perfect sa te trezesti. Dar, Dumnezeule, la 6?! E frig, geamurile sunt aburite, inca vad nenorocitele alea de felinare aprinse, eventual se aude cate un caine care latra in puterea noptii (ca e noapte, nu altceva). E ca si cum m-as trezi sa plec la uzina; sau la sapat.
Tastatura de acasa incepe sa ma enerveze teribil, dat fiind ca face un zgomot infernal fata de cealalta, mai ales pe la ora asta.
De ce am inceput pe nota asta? Fiindca, de obicei, cand vin acasa nu-mi fixez o ora de trezire. Si e extrem de bine sa stiu ca a doua zi o sa ma trezesc tot acasa, in acelasi pat, in aceeasi camera calduroasa cu un aer irespirabil si intr-un semintuneric datorat storurilor trase. Urmeaza apoi sa ma intorc pe partea cealalta pentru alte cateva minute pe care nu trebuie sa le reglez ca numar si in urma carora nu va trebui sa grabesc pasul. Ei, ALEA sunt cele 5 minute dulci. Sau 10, sau 15. Ei, de data asta nu. Maine urmeaza sa ma trezesc la ora fixa, sa impachetz si sa plec iarasi la drum ca sa intampin o noua saptamana de chinuiala prin laboratoare. Am sentimentul ala pe care il ai cand fugi de multa vreme, simti ca nu mai ai deloc aer in plamani, nu te mai tin picioarele si ultima suta incepe sa devina ultimul kilometru. Parca nu se mai termina. De mult n-a mai trebuit sa-mi repet in minte “inca putin” la fiecare 5-10 min. E oribil.
M-am uitat azi pe unul de slide-urile pe care mama le primeste pe mail si le salveaza pe desktop. Extrem de simpatic. Putin cam lung, kinda corny, too, dar replica de sfarsit mi s-a parut foarte tare: “Sa iubesti e o nebunie, dar daca iubesti, macar iubeste nebuneste.” I mean, come on… You gotta love it.
Chestia asta mi-a adus aminte si de o melodie cam tampitica, dar hasioasa, si cu videoclip foarte tare.
Aici ar fi trebuit sa fie clipul, dar youtube imi spune ca videoclipul pe care eu il urmaream acum 2 sapt si era lasat in bookmarks is not available in my country. Adica intre timp au hotarat ca noi nu suntem demni sa vedem asa ceva gratis. World Wide Web my ass. Pentru cine e totusi curios, e vorba de videoclipul original Kaiser Chiefs: Everyday I love You Less And Less.
Mda, cam atat. Desi scriu acum mai mult din plictiseala, daorita continutului cred ca o sa ajunga acest entry la “Frustrari”. Ah, well… What CAN you do…?
