Mi-e somn dupa un weekend lung si scurt in acelsi timp si foarte plin. Vine o saptamana la fel de plina si se mai anunta altele deloc plictisitoare. Rele, bune, toate cum ar veni macar nu ma plictisesc.

Vine primavara, vin florile, vin florile din copaci, vine caldura, vin zile lenese in care nu ai chef sa stai la cursuri si mai degraba te-ai duce cu o patura in parc sa iei o gustare sau sa stai pur si simplu si sa te uiti cum trec norii si pasarile pe deasupra. Sa te plimbi pe strazi imbracat subtire si sa simti soarele cum iti bate usor in spate si vantul prin par.

Mai trece o luna curand care ne aduce mai aproape cine stie de ce.

In mod ciudat mi-am pierdut interesul in mare legat de tot ceea ce inseamna scoala. In mod ciudat, scoala merge mai bine decat atunci cand ma chinuiam.

Atatea chestii de facut si atata lene sa le faci…

Dupa o absenta indelungata, ne-am intors fiecare la osanda lui pe care o are de ispasit. Facultatea trece, studentii raman and stuff like that. O perioada in care s-au intamplat multe anunta un semestru deloc plictisitor din toate punctele de vedere.

Cum stateam eu ieri in Cismigiu pe banca si ma bucuram din cale afara ca vine primavara, dimineata asta aflu ca fulguie afara. Primavara e timida. Sau poate e inca departe si striga inainte ca vine, striga cu cate o zi din aia insorita care te face sa te gandesti ca in sfarsit scapi de cojoace si paltoane.

Ne-am trezit cu un orar sinusoidal. Trecem de la zile total ocupate la zile complet libere ca si cum… ca si cum nu stiu ce, dar e si frustrant si haios si relaxant in acelasi timp. E frustrant ca trebuie sa stai lunea de la 8 la 8 la facultate si miercurea de la 9 la 7 intr-un laborator sau altul, e haios fiindca ne-am plictisit sa ne enervam si relaxant fiindca dupa fiecare zi de chin urmeaza una libera in care poti sa faci ce te taie capul.

Vreau caldura. Vreau la mare. Vreau la munte. Vreau mai multa vacanta. Vreau sa stau cu prietenii la o ceva de baut. Vreau vara fara restante. Si mai vreau sa nu se termine ce traiesc acum. NU, nu vreau prea multe.

De ce? Din cauza “la alde” Youtube. E cel mai interesant moment atunci cand vrei foarte frumos sa vezi un videoclip si te trezesti in fata cu totul altuia. Moment de stupefactie…. Nu intelegi exact ce se intampla, mai ales fiindca nu apare nici un motiv foarte clar. Dar stai! Mica, roz si undeva in susul paginii apare timida si explicatia: “We’re sorry. This video is not available in your country.” Well, lah di dah! Cum ramane cu “free video sharing and access”? It kind of defies the whole point of World Wide Web. Cu ce sunt mai speciali americanii sau alte tari decat noi? N-am fibra morala necesara sa vad un videoclip? Guvernul nostru nu l-a pupat in cur pe al lor destul incat sa se poata asa ceva? Sau poate suntem considerati o tara din lumea a 3-a care nu are acces la clipurile elevate ale productiilor maretelor State Unite, printre altele cum ar fi tehnologie si alte tipuri de ajutor in ridicarea capului din namol. Ce, doar fiindca i-am lasat sa-si tranteasca o baza NATO si niste rachete prin preajma asta inseamna ca poti sa te uiti la ce vrei? I think NOT!

pentru ca avem oameni noi prin preajma, facem o categorie noua: short stupid films

aşa şi guzganu cik m-a făcut autor, tareeeeee

promit

că nu voi fi sad guy

gata atât pentru început

vom vedea ce va urma :>

Zile bune; interesante. Dupa ce ti se face o sila de mori de atata invatat si speri sa fie destul, te duci plin de incredere acolo si-ti cade (tickle me surprised) exact ce nu stiai.

Vii acasa, iti propui sa uiti ce s-a intamplat si zici ca dupa ce iti faci ceva de mancare, te apuci de invatat pentru a doua zi. Numai ca soarta e perfida si are un simt al umorului care in alte circumstante poate l-as aprecia. Vine un individ, foarte plin de el si fara chef care te anunta sec: “Prietene, stii ceva? Eu am ordin sa-ti tai curentul.” Foarte tare. Dupa aia bineinteles ca fugi de la ghiseu la ghiseu sa platesti cotizatia pentru foamea de care are parte Electrica Muntenia-Sud. Asta te tine aproximativ 4 ore pe drumuri. Bineinteles, toate cucoanele de la ghisee sunt pline de scarba, te iau la misto si-ti fac o morala “din aia”. De ce? De ce nu?

Ajungi acasa, aprinzi lumanarea si te apuci de invatat. Organica la lumina lumanarii; ura! Cand intr-un sfarsit vezi ca e imposibil sa descifrezi ceva intr-o pozitie in care poti sa simti mirosul de cerneala de pe caiet, scoti iPod-ul si il setezi la luminozitate maxima. Hei, presto! O veioza instant! O tii asa toata seara.

A doua zi, dupa un somn-nesomn, ajungi la examen unde mai mult ti se rupe, fiindca inca te mai gandesti la cel de ieri.

Super! Azi am luat examenul, ala de ieri e pe stand-by! Sa explic stand-by: “Nu stiu, ma gandesc sa nu ti-l dau. Vino luni sa mai vorbim, dar nu stiu ce sa spun.” Acum cred ca se potriveste o intrebare: de ce? Ce se intampla luni? O sa ma mai asculte din materie sau ma cheama dimineata la facultate ca sa-mi explice ca nu-mi da colocviul? Si o intrebare chiar mai buna: cand eu pot sa stau la mine in casa si sa invat pentru cele examen de joi, merita sa ma car pana la Bucuresti doar pentru un verdict?

So how’s your day?

Azi dimineata mergeam cu trenul impreuna cu Sad Guy (da, asa te vei numi de-acum incolo; n-ai decat sa-ti faci simtita prezenta ca sa stie lumea cine esti). Mah, si in tren stii cum e; cand mergi cu un prieten si habar n-aveai ca te intalnesti cu el, normal ca nu v-ati luat bilete unul langa celalalt, deci te plimbi de la un set de locuri libere la altul. Toate bune si frumoase pana pe la Ploiesti cand am ramas fara seturi de scaune goale. Asta e, nu-i nimic, stam la locurile noastre. Bun, zis si facut. In fata mea statea deja cineva. Nu cunosc, in consecinta evit sa intru in discutie. Imi pun castile pe urechi si incep sa ma uit pe geam. La un moment dat imi dau seama ca pozitia e incomoda dar nu prea ma trage inima sa o schimb, iar cand o schimb, persoana din fata mea schimba si ea pozitia capului si isi muta privirea spre geamul pe care ma uitam eu. O.K., nimic ciudat. De fapt, nici unul nu vroia sa-i intalneasca privirea celuilalt. Si chiar daca te doare gatul de la statul cu capul sucit spre geam, nu te incumeti sa te uiti inainte. Pur si simplu nu o faci doar din simplul motiv ca celalat te-ar considera ciudat ca te uiti spre el, chiar daca de fapt te uiti prin el. La un moment dat respectiva facea un asemenea efort sa-mi evite privirea incat trecea cu ochii pe deasupra mea.

Pana la urma, ce s-ar intampla daca te-ai uita la persoana din fata ta? Sa-ti intersectezi privirile si sa nu muti ochii din pozitia aia cateva secunde. Cum ar fi? Adica… cum pornesti conversatia? Sau daca nu, te scuzi? Sau dai “buna ziua” si treci cu ochii la geamul celalalt? Asa-i: preferam sa stam cu gatul sucit si sa evitam orice urma de contact cu ala din fata decat sa stai intr-o pozitie comoda intr-o situatie incomoda. How fucked up is that?

Deci, aflat Vineri ca am examen Luni, asa ca sunt intr-o dispozitie buna. Gasit un poll haios pe la un tip de pe devART, m-am gandit sa-l impart. Idea e sa raspunzi printr-un singur cuvant. Go for it.

One. Word. Survey.

You.
Can.
Only.
Type.
One.
Word.

No.
Explanations.

1. Yourself? Lazy.

2. Your boyfriend/girlfriend? Missing.

3. Your hair? Rioting.

4. Your mother? Mum.

5. Your father? Shifty.

6. Your favourite item? Bed.

7. Your dream last night? Creepy.

8. Your favourite drink? Addictive.

9. Your dream car? Expensive.

10. The room you’re in? Lair.

11. Your ex? Private.

12. Your fear? Frightening.

13. What you want to be in 10 years? Alive.

14. Who you hung out with last night? Dude.

15.  What You’re Not? Motivated.

16. Muffins? Chocolate.

17. One of Your Wish List Items? “Cannon”.

18. Time? Daylight.

19. The Last Thing You Did? Typed.

20. What You Are Wearing? Comfy.

21. Your Favorite Weather? Breezy.

22. Your Favorite Book? Russian.

23. The Last Thing You Ate? Sweet.

24. Your Life? Is.

25. Your Mood? None.

26. Your body? Mine.

27. What are you thinking about right now? “grin”.

28. Your car? Black.

29. What are you doing at the moment? Headaching.

30. Your summer? Nonexistent.

31. What color are your underwear? Neutral.

32. What is the weather like? COLD!

33. When is the last time you laughed? Hour.

34. What is on your tv? Teddybear.

Revelionul se anunta sec. Adica, nu prevad nimic foarte special. We get together, we drink, have a few laughs and happy, happy, joy, joy we’re in 2009. Yippy! You know?

Macar de Craciun a fost interesant. Am avut zapada, am fost la munte, am mancat (mult) si am dormitat. Un Craciun reusit cu multe desene animate si filme legate de asta la televizor. Tot n-am apucat sa vad Nightmare Before Christmas si asta ma calca pe nervi. Dar… Anul nou… Nu stiu, ma lasa cam rece. Alte dati eram entuziasmat, dar acum… n-are cine stie ce haz.

M-am apucat sa fac o lista cu ce vreau sa fac in 2009. Nu vreau sa fie o lista de genul “New Year’s Eve resolution”. Am citit si intr-o revitsa ca cineva imi impartaseste parerea: nu mi-e mai usor sa-mi tin promisiunile facute de anul nou decat imi e in orice alta zi a anului.  Nu, astea-s chestii realizabile, care necesita doar sa ma deplasez putin si sa-mi fac ceva timp liber. Sunt plictisit de cate ori mi-am promis sa ma apuc de invatat, sa fac mai multa miscare, sa-mi gasesc pe cineva, sa n-am restante etc. E prea mult pentru caracterul meu. Sunt prea multe variabile.

Asa deci, music, drinks and freinds ’till morning come…. Yeah… It’s way too familiar.