Ne examinam

Zile bune; interesante. Dupa ce ti se face o sila de mori de atata invatat si speri sa fie destul, te duci plin de incredere acolo si-ti cade (tickle me surprised) exact ce nu stiai.

Vii acasa, iti propui sa uiti ce s-a intamplat si zici ca dupa ce iti faci ceva de mancare, te apuci de invatat pentru a doua zi. Numai ca soarta e perfida si are un simt al umorului care in alte circumstante poate l-as aprecia. Vine un individ, foarte plin de el si fara chef care te anunta sec: “Prietene, stii ceva? Eu am ordin sa-ti tai curentul.” Foarte tare. Dupa aia bineinteles ca fugi de la ghiseu la ghiseu sa platesti cotizatia pentru foamea de care are parte Electrica Muntenia-Sud. Asta te tine aproximativ 4 ore pe drumuri. Bineinteles, toate cucoanele de la ghisee sunt pline de scarba, te iau la misto si-ti fac o morala “din aia”. De ce? De ce nu?

Ajungi acasa, aprinzi lumanarea si te apuci de invatat. Organica la lumina lumanarii; ura! Cand intr-un sfarsit vezi ca e imposibil sa descifrezi ceva intr-o pozitie in care poti sa simti mirosul de cerneala de pe caiet, scoti iPod-ul si il setezi la luminozitate maxima. Hei, presto! O veioza instant! O tii asa toata seara.

A doua zi, dupa un somn-nesomn, ajungi la examen unde mai mult ti se rupe, fiindca inca te mai gandesti la cel de ieri.

Super! Azi am luat examenul, ala de ieri e pe stand-by! Sa explic stand-by: “Nu stiu, ma gandesc sa nu ti-l dau. Vino luni sa mai vorbim, dar nu stiu ce sa spun.” Acum cred ca se potriveste o intrebare: de ce? Ce se intampla luni? O sa ma mai asculte din materie sau ma cheama dimineata la facultate ca sa-mi explice ca nu-mi da colocviul? Si o intrebare chiar mai buna: cand eu pot sa stau la mine in casa si sa invat pentru cele examen de joi, merita sa ma car pana la Bucuresti doar pentru un verdict?

So how’s your day?